Put your best suit on.

Si-a imbracat rochita neagra, simpla cu multa delicatete. Si-a prins parul cret cu o floare rosie, si-a incaltat la fel de delicat pantofii rosii si s-a privit pentru ultima data in oglinda.

Bineinteles, rujul rosu pal, culoare parca luata dintr-un film vechi, dadea foarte bine cu culoarea pielii ei la fel de pala. Putin imbujorata, cu tamplele stand sa plezneasca de emotie, si inima pulsand sangele mai rapid decat de obicei.

Astepta momentul acesta dintotdeauna, si acum avea sa se implineasca.
Nu a apucat sa contemple prea mult fata finuta din oglinda cu care nu era obisnuita, ca a si auzit o voce care o anunta ca a ajuns. Ca a ajuns “EL”!

Cu mult tact s-a intors si a inceput sa paseasca inspre usa intre-deschisa. Chiar cum a iesit din camera l-a vazut pe EL, stand gratios in capatul scarilor si privind catre camera din care venea ea.

A mai facut cativa pasi, apoi El i-a oferit bratul. “Ce gest frumos. Cred ca incepe sa mi se potriveasca mai mult stilul aristocratic”, gandi ea. Timpul nu mai avea masura lui obisnuita, spatiul se distorsionase, sunetul era mai puternic, dar Ei, erau acolo, atunci, si era cel mai important.

Ajunsera in fata salii de dans. A mai apucat sa respire odata adanc, apoi ridica privirea pentru a o intalni pe a lui. Zambira amandoi. Se deschise usa.
Candelabrele maiestre luminau sala intr-o nuanta calda, iar obiectele de decor se imbinau bine unele cu altele, creand o atmosfera linistita, dar somptuasa si formala.

Atat mai vazu pana cand el ii spuse cu acelasi calm ce-l caracteriza:
– Imi acordati acest dans?
Nu mai apuca decat sa se incline in semn de confirmare, apoi muzica incepu. Era fericita.

“Put your best suit on, ’cause I already put the black dress on, and let’s dance how only we know.”